miercuri, 25 aprilie 2012

Viata mea....


E viata mea nascuta din foc si oarba patima

Si rostu-i fu pecetluit cu o cereasca lacrima:
Cu lacrimi si cu apa vie, cea dumnezeiasca
Sa sting vapaia ce ameninta ca sa ne nimiceasca.
In inimi focul dragostei curatitor s-aprind
Prin cruce, patima si chin pacatul sa-l infrang.


Umblata-i suflete, pribeag prin lumi inchipuite,
Hranindu-te cu doruri vechi si cu poame oprite.
Prin vise, jocuri nebunesti, ti-era voia pierduta
Si n-auzeai nicicand chemarea de a iesi la lupta.
Durerea cand te-mbratisa, topind clipa-n infinit
Urata-i tu salbatec viata,si ca un om iar o ai iubit.


Ai ratacit la brat cu moartea franturi de veac la rand,
Simteai crescand pustiu-n tine si viata descrescand,
Cand din stransoarea-i sadica, o mana nevazuta
A smuls-o si cu dragoste din nou ti-a daruit-o,
Apoi pictat-a-n tine-un cer, si roade pe un ram
Si-a scris: " Tovaras ti-este Domnul, iar diavolul dusman."


...Iar am cazut... picat-a cerul cu zgomot greu si gol,
Caci iarasi dulce mi-a parut al patimei ecou...
Acum Te caut spaimantat, O, Doamne, glasu-ti bland
Prin larma asurzitoare-a lumii, abia il mai aud.
Nici chipul tau blajin  nu-l vad, privind la fiii tai,
Caci l-au scuipat si si-au cioplit chip al diavolului.
O lacrima din ochi imi pica, si cerul curge ploaie,...
Prin mine curge abtir purtand constructii moi de paie.
Pier innecate doruri, regrete, spaime, ce mister..
Si doar un singur dor ramane, semet- dorul de cer...